Rețete tradiționale

Puiul Familist inecat in vin

Puiul Familist inecat in vin


We are searching data for your request:

Forums and discussions:
Manuals and reference books:
Data from registers:
Wait the end of the search in all databases.
Upon completion, a link will appear to access the found materials.

Puiul se curata, se spala si se unge cu ulei, se condimenteaza cu sare, boia, piper, fulgi de usturoi. Vasul roman, se lasa in apa rece cca. 25 de minute. Puiul se aseaza in vasul umezit, se adauga vinul, se pune la cuptor la foc mare, acoperit, cca. 30 de minute. Se da capacul la o parte si se mai lasa cca. 20 de minute ca sa se rumeneasca.

Se serveste ca atare cu salata de sezon sau diverse garnituri, orez, cartofi natur, prajiiti sau piure.


Puiul Familist inecat in vin - Rețete

Mâncăruri de burlaci. Sfaturi, ponturi și pupici cu Adi Schiop

4 mai 2021
De Adi Schiop --> -->

Nu încercați să gătiți chestii de pe Paprika TV, nici chiar atunci când acolo se vorbește despre comfy food și alte capcane de PR. Paprika TV nu e despre mâncare, ci despre marea cultură a lumii, antropologie, fusion și căcaturi de-astea. Nimeni nu se îmbracă cu hainele extravagante de la marile parade de modă, că-l râde lumea nimeni nu-și pune o lucrare de artă conceptuală în casă, că-i taie cheful de viață sau se scandalizează vecinii. Deci liniștiți-vă, nici mâncărurile de pe Paprika nu-s să fie gătite, ci privite.

Morcovii în chiftele sunt o oroare. În general, morcovii în baie de ulei sunt o oroare. Combinația deep fried de morcovi cu ciuperci e LETALĂ.

Nu puneți morcovi în tocănița de pui fiindcă așa ați văzut pe Paprika TV. E greșit, ăia pun zahăr în orice și, dacă nu zahăr, atunci (măcar) trei morcovi. În loc de tocăniță o să vă iasă o prăjitură, și nu despre felul al treilea e vorba. Ingredientele cinstite sunt ceapă călită, ardei, usturoi, roșii, pătrunjel și (eventual) vin.

Mâncărurile de 15 minute ale lui Jamie Oliver iau de trei ori mai mult timp și costă de trei ori mai mult. E șmecheria lui Jamie – după ce ați pierdut atâta timp, nervi și bani, n-o să vă lase inima să recunoașteți că a ieșit o prostie ca la poliție, trebuie că dvs. ați gresit undeva, că n-ați respectat vreo procedură. Jamie Oliver nu face artă pentru artă ca ceilați bucătari de pe Paprika, ci artă pentru popor. I mean joacă în categoria Hollywood, construiește miraje culinare pentru corporatiști deșelați de muncă.

Mulțumim, Jamie, noi am greșit, nu ți-am înțeles bine rețeta, mai încercăm, poate ne iese dacă băgăm mai mulți bani și suflet.

Nu încercați să faceți mâncare asiatică acasă. Tot o dubioșenie iese, oricât ați respecta rețeta și oricât de bio și de scumpe, și de etnice ar fi ingredientele. Evitați aniversările la care gazda vă momește cu bucătărie asiatică, cu rețetele pe care le-a învățat în concediul din Thailanda sau la cursurile cu chef-ul chinez de la Zen Garden. Consolați-vă că nici Jamilei nu-i ies, până și la ea se transformă în tocănițe. Orientul Apropiat e limita orizontului nostru culinar, nu încercați transgresiuni, că încercați degeaba.

Coriandrul verde e atât de rafinat si interesant încât strică orice mâncare. Prin urmare, citiți pătrunjel verde unde scrie frunze de coriandru, n-o să regretați.

Humusul e o prostie. Năutul e fad – fasolea-l bate la orice oră la cur ca gust – și nu prea ai ce scoate de acolo, oricât ulei de măsline presat la rece, usturoi organic de Corabia și muguri de pin ai îndesa în el. Trebuie să fii vegetarian să-i înțelegi profunzimea, ca la ceaiul negru fără zahăr. Pont: în loc de năut, folosiți mazăre uscată, e net mai gustoasă și produsul final aduce a mâncare.

Cheful burlac, Adi Schiop, împărtășind secretele salatei bulgărești (credit foto: Carmen Lidia Vidu)

Luați rețetele de pe Net, nu de pe Paprika. Pe Net, evitați-le pe alea care îți bagă întâi pe gât o poveste: „prăjitura asta am mâncat-o prima dată la tanti Neni, o unguroiacă cumsecade care, neavând copii, ne aduna duminica pe toți copiii din vecinătate să…”. Mâncarea NU e poveste, mâncarea NU e antropologie, mâncarea e să-ți pice bine și să te sature. Faza asta tristă cu antropoculinaria a început cu Radu Anton Roman care, pe lângă că scria înfiorător de cringe, exaltat și cu arhaisme de atmosferă, gătea și prost. A încercat soră-mea două rețete de la el, o ciorbă de miel cu zer de oaie și nu mai știu ce „miresme alese” a pierdut o juma de zi cu ciorba aia, i-a împuțit bucătăria – și, la sfârșit, n-avea niciun gust. A băgat vegeta s-o salveze, ce era să-i mai facă.

Dublați cantitatea de sare, piper și condimente la rețetele postate de femei. Femeile tind să gătească mai dietetic – întâi pentru că se gândesc la copii, apoi pentru că vor să trăiască mult.

Cumpărați o oală sub presiune, timpul de gătit când aveți carne bătrână sau oase mari se reduce cu trei sferturi. Cunoscătorii o să vă spună că slow cooking, că draci-laci. Să mori tu?! În oala sub presiune aromele stau la un loc, nu evadează în mediul înconjurător să se depună ca untură pietrificată pe faianță și hotă. Aveți plăcere să râcâiți o lună în faianță să scoateți năclăiala dintre plăci? Sunteți absolut sigur că funcționează ca terapie de destresare pentru job din trei în trei luni?

Cumpărați o cană fierbător: puteți face cafeaua sau supa de noodleși direct în ceașcă și nu mai murdăriți două vase. Se fac și mai repede și cine dracu’ are chef să spele două chestii pentru un căcat de cafea de Gimoka la 6 lei sfertul de kil?

Tigăile de teflon: vă îmbătați și le zgâriați, într-un an sunt praf chiar dacă le spălați cu soluție de ochelari și le ștergeți cu piele de căprioară. Orientați-vă în schimb spre tigăile clasice – grele și care țin o viață – care au dispărut oricum, deci tot la tigăi neaderente ajungeți. Mama ei de viață!

Încălziți fără frică mâncare la microunde, nu faceți niciun cancer la colon – dar nu folosiți funcția de defrost. Pe lângă că consumă curent ca avionul, iese fie o fleșcăială (la pește), fie un bocanc (la vită sau oaie). Deci decongelați carnea încet, la temperatura camerei – dar, hei, cine dracu își amintește să pună carnea cu o zi înainte s-o gătească? Prin urmare, cu două ore înainte băgați-o într-o pungă pentru deșeuri menajere și țineți-o într-un castron cu gheață și apă rece (ete na, de unde gheață?!… Dacă sunteți băutor de vin, aveți cu siguranță gheață pentru șpriț în conge).

Când vă invadează depresia și vasele nespălate în bucătărie, cărați-le în cadă și lăsați-le la înmuiat în apă și detergent de haine. Detergenții de haine fut un pic ficatul – dar ce nu fute ficatul pe lumea asta? – și sunt net mai buni degresanți ca detergenții de bucătărie.

Detergenții de vase sunt ca otrava de gândaci: cu cât e mai conformă cu normele UE și mai prietenoasă cu sănătatea, cu atât mai ineficientă – încercați, de pildă, să scăpați de gândaci cu noile soluții de pe piață: tot la mâna traficanților din Republica Moldova o să ajungeți, plătind sume exorbitante pentru două flacoane de Regent pe care acum câțiva ani dădeați 5 lei.

Nu faceti peștele oceanic cu roșii, că-l transformați în conservă de pește în sos tomat. Folosiți vin alb în loc.

Vinul scump e să-l bei, nu să-l bagi în mâncare, așa cum ne recomandă Paprika TV. În supermarketurile no name există vin alb la bidon de plastic de doi litri la 10 lei. E adevărat că nu a văzut, săracul, strugure în viața lui amărâtă, dar are avantajul că uitat o săptămână la temperatura camerei nu se oțetește, e ca nou.

Nu încercați să-l beți când rămâneți în pană de alcool, două zile o să vă târâți în dinți ca râma.

E adevărat, vă cam place să consumați alcool și parcă ați pune un gât de vin în toate mâncărurile scăzute. Cu toate astea, nu puneți vin în ardeii umpluți, iau gust de vomă.

Mâncărurile gătite după a cincea bere se mănâncă pe loc și a doua zi se aruncă direct la veceu.

Rețeta de pește în care merg cel mai bine roșiile e saramura de crap. Nu îmbunătățiți rețeta asta cu busuioc-oregano-rozmarin, lăsați-o-n durerea ei, n-o chinuiți gratuit, că nu sunteți la Masterchef.

Saramura de crap merge mai bine cu caras, care-i un pește mai bun și mai dulce decât crapul. Disclaimer: are multe oase, deci nu încercați să-l mâncați beat. Nu muriți înecat cu oase de pește, rămâneți alături de cei dragi.

Salata de roșii și castraveți se face așa cum îi spune numele, cu roșii și castraveți (și ceapă, firește), deci nu inovați cu ardei, cimbru, busuioc că iese o porcărie. Cimbrul e pentru varză, busuiocul pentru roșii, iar ardeiul pentru salata de ardei copți, ce-i așa de greu de înțeles?! Castravetele LE URĂȘTE MAXIMUM pe toate trei.

Supa de roșii se face cu ceapă călită, pătrunjel (rădăcină și frunze) și 3 kile de roșii (cu cât mai multe, cu atât mai bună supa). Nu busuioc, nu ierburi provensale. Nu țelină, păstârnac – și mai ales nu morcovi și ardei, care or să deturneze gustul pur și dur de roșii spre o supă cufurită de legume. Știu, sună bizar, dar supa de roșii trebuie să aibă gust de roșii, ăsta e gustul cu care a lăsat-o mama ei.

Nu blenduiți roșiile în supă, ci ștorcoșiți-le cu mâna, să scăpați de chestia aia albă lemnoasă. Dacă le pasați sau, mai rău, puneți busuioc, o să iasă o depresie pasată cu iz de frufru, care o să vă amintească inevitabil de job.

Supele pasate sunt o porcărie: au o textură indecisă între pireu și supă, care bagă limba și cerul gurii în disonanțe cognitive grave. Evitați-le, păstrați-le pentru city break-uri ploioase la Viena și depresiile de la job.

Vegeta e factorul wow în ciorbe. Ca să nu vă simțiți un trișor mizerabil, puteți înlocui factorul wow cu sos de soia (pus de la început ca să i se piardă gustul). În ciorbele cu smântână merge și parmezanul, tot ca potențiator de aromă, însă ras în farfurie.

Friptura și grătarele de pui ies net mai bune cu pui chimic decât cu pui de țară. Ăla e pentru ciorbe și tocănițe.

Deși parcă e păcat să stricați puiul de țară pe tocăniță, iese la fel de bună și cu pulpe congelate la 6 lei kilul. Puiul de țară e cel mai bun preparat minimal, respectiv scos din supă cu legumițele, băgat la frigider și mâncat așa rece cu hrean (sau, hai, fie, sfeclă roșie cu hrean).

La fel ca Mozart, Gabi Pavel combina aromele în cap, nu trebuia să le audă ca să-și dea seama că nu merg. Lui i se datorează supa-ciorbă de linte pentru burlacii săraci (25 minute cu totul): se călește ceapă și morcov cu cimbru și chimen (nu chimion), un pic și lintea, se pune apă, iar la sfârșit se adaugă suc de roșii. Se servește cu un sfert de lămâie. Nu se pasează, nu se folosește linte galbenă că e scumpă și se impărăștie, ci de-aia fermă și verde. Nimeni nu vrea frufru în casă.

La fel ca supa de roșii, cei mai buni dovlecei scăzuți sunt și cei mai sobri: ceapă călită, mult mărar, cu sucul de roșii turnat de la inceput peste dovlecei ca să-i păstreze fermi – și, la sfârșit, usturoi. Luați-i de pe foc după 20, hai 25 minute: procesul termic de gătire continuă oricum până se răcesc. Lăsați mai mult pe foc se transformă într-un păpălău pe care doar taică-miu îl poate mânca.

Nu puneți smântănă în mâncarea de dovlecei, lăsați-o în austeritatea ei vegană mohorâtă nu vreți un produs final pe care doar taică-miu îl poate mânca.

Nu pierdeți timpul făcând prăjituri, durează muult prea mult și, oricum, de când ați trecut de o sticlă de vin pe zi cam fugiți de dulce, deci o să se usuce în tavă și o să ia gust de rugină – și tot la veceu o să ajungă. Cumpărați prăjiituri de-alea adevărate și chimice cu muultă cremă și muultă frișcă ca să vă faceți pofta, mâncați cât de mult puteți din ele, că ce rămâne oricum o să se strice-n frigider.

OK, o să ajungeți să faceți și prăjituri când o să vă lăsați de băut și o să trebuiască să umpleți vidul nesfârșit al fiecărei seri cu ceva – și atunci, inevitabil, o să vă încercați talentul făcând prăjituri. Tot la veceu o să ajungă și alea.

Ștefan Iancu. Ștefan Iancu a inventat prăjitura minimală: puneți pe o felie de pâine smântână și restul ăla de gem întărit, rămas în frigider de 6 luni de când v-a vizitat sora din provincie – și aia e, aveți felul 3.

O versiune mai elaborată e cu cozonacul primit de la job de Crăciun, uscat și devenit bocanc. Spargeți-l, puneți fragmente din el la abur să se înmoaie și ungeți-le cu înghețată nemțească la caserolă de la Lidl (de fructe de pădure, că e mai acrișoară).

Dacă mama dumneavoastră gătește prost, aveți toate șansele să gătiți la fel de prost, oricât v-ați ține de rețeta de pe Net pur și simplu mâncarea proastă din copilărie v-a dat peste cap papilele și nu e scăpare dintr-asta, mâncarea aia proastă a trecut în gustul și modul dumneavoastră de-a simți. Prin urmare, gătiți pentru dvs. și abțineți-vă să vă chinuiți prietenii cu talente culinare

Risotto e o fleșcăială de orez, cu o textură de secreții nazale.

Creveții sunt divini, supa din ei excepțională. Din păcate, sunt scumpi. Faceți o supă din gâturi de pui, în loc.


Pui la cuptor cu lamaie si usturoi

O reteta pe care iti vei dori sa o gatesti de mai multe ori odata ce o descoperi. Este extrem de usor de preparat pentru ca toate ingredientele se pun in acelasi vas si se lasa la cuptor la rumenit la foc incet.

Aseaza bucatile de pui intr-un vas pentru cuptor, adauga cateii de usturoi necuratati, bucatile de lamaie si cimbrul.

Adauga uleiul si amesteca totul cu mana. Aseaza bucatile de pui cu partea cu pielea in sus. Toarna vinul, condimenteaza cu sare si piper si acopera vasul cu foile de aluminiu.

Pune la cuptor timp de 2 ore. Apoi, indeparteaza folia, ridica temperatura la 200C si rumeneste puiul timp de 30-45 de minute.

Prin activarea și utilizarea Platformei de comentarii sunteți de acord ca datele dumneavoastră cu caracter personal să fie prelucrate de PRO TV S.R.L. și Companiile Facebook conform Politicii de confidențialitate PRO TV, respectiv a Politicii de utilizare a datelor Facebook.

Apăsarea butonului de mai jos reprezinta acordul dumneavoastra privind TERMENII ȘI CONDIȚIILE PLATFORMEI DE COMENTARII.


Top 3 cele mai sofisticate retete din lume

Daca vrei sa iti surprinzi invitatii cu retete sofisticate si preparate inedite din gastronomia internationala, poti opta oricand pentru mancarurile din bucataria franceza sau mediteraneana. Iar, daca nu stii ce sa alegi, am pregatit pentru tine trei retete interesante, pe care le poti incerca.

Cartofii Duchesse

Cartofii Duchesse sunt un adevarat deliciu al bucatariei franceze, fiind, adesea, serviti ca antreu, alaturi de alte delicatese. Acestia se remarca prin aspectul lor inedit, asemanator bezelelor, dar si prin gustul fraged si aroma de nucsoara.

● circa 1 kg cartofi
● 4 galbenusuri + 1 ou intreg
● 1/2 lingura de faina
● 100 ml smantana de gatit
● 60 g unt
● 1 lingurita sare
● un praf de nucsoara + piper

Cum se prepara cartofii Duchesse

Fierbe cartofii cu un praf de sare si paseaza-i ca pentru piure. Dupa ce se racesc, adauga galbenusurile, untul, faina, 70 ml din smantana de gatit si condimentele si amesteca bine. Pune apoi totul intr-un pos de patiserie, care sa aiba atasat un capat cu forma de stea. Tapeteaza o tava cu hartie de copt si cu ajutorul posului, toarna cu miscari circulare, o parte din compozitie, sub forma unor mici bezele. Dupa ce ai umplut tava, unge-e cu putin galbenus amestecat cu smantana. Apoi, formele din cartofi se pun in cuptorul incins si se lasa la copt, pana se rumenesc.

Puiul Cacciatore sau puiul vanatoresc este o delicatesa italiana si o adevarata explozie de arome, vitamine si legume variate. Este o mancare satioasa si sanatoasa, care se prepara rapid, si care contine o multime de legume.

● 4 bucati de piept de pui / 1 pui intreg impartit cam in 8 parti

● 200 g ciuperci feliate
● 800 g rosii conservate tocate
● 2 linguri ulei
● 250 ml vin alb/rosu sec
● 1 ceapa medie tocata
● 1 tulpina de telina tocata
● 3 catei de usturoi tocati
● 1 ardei tocat
● 1 lingurita oregano
● busuioc, dupa gust (proaspat sau uscat)
● sare si piper dupa gust

Cum se prepara puiul Cacciatore

Puiul se taie in bucati, se asezoneaza cu sare si se pune la calit, intr-o tigaie mare, pana se rumeneste pe toate partile - aproximativ 5 minute. Dupa ce s-a rumenit, il poti pune pe o farfurie, iar, in tigaie, pune la calit ceapa, ardeiul, telina si ciupercile feliate, pentru aproximativ 10 minute, pana cand ceapa va deveni translucida. Adauga apoi si usturoiul si mai lasa pe foc inca 1 minut. Toarna vinul peste legume, acopera totul cu capac, si lasa mancarea pe foc, pana cand cantitatea de lichid este redusa la jumatate. Adauga apoi rosiile si asezoneaza totul cu sare, piper, oregano si busuioc. Dupa inca 5 minute, poti sa adaugi si bucatile de pui si sa lasi totul la foc mic. Amesteca mancarea din cand in cand, iar dupa 30-40 de minute, poti sa opresti focul. Puiul Cacciatore se serveste cu o garnitura usoara, precum o portie de piure sau taietei.

Supa de somon cu lamaie

Bucataria mediteraneana este bogata in delicatese din peste si fructe de mare, iar supa de somon cu lamaie este o reteta inedita, pe care merita sa o incerci macar o data.

● 200 g spanac
● 1 bucata ardei gras
● 2 bucati morcovi
● 2 bucati ceapa
● 1 bucata ardei iute
● sare grunjoasa, piper macinat
● 4 bucati lamai
● 3 bucati file de somon
● crutoane cu unt

Curata ceapa, morcovii si ardeiul. Apoi, spala bine legumele si taie-le in bucati mari, ca pentru supa. Separat, poti sa speli somonul si sa il pui la fiert in apa, cu o lingurita de sare grunjoasa. Dupa ce incepe sa fiarba, poti sa iei spuma de la suprafata si sa adaugi legumele si frunzele de spanac. Ingredientele se lasa la fiert, la foc potrivit, ca sa nu scada brusc si sa nu se destrame pestele. In tot acest timp, poti sa speli si sa storci lamaile.

Dupa ce au fiert legumele, poti sa torni peste ele zeama de lamaie si sa lasi totul sa clocoteasca, pentru cateva minute. La final, supa de somon se serveste cu felii de lamaie.
Asadar, acestea sunt doar trei din cele mai sofisticate retete din lume, pe care acum le poti pregati si la tine acasa, daca ai ingredientele necesare.

Iar, daca ti-am facut pofta de preparate din gastronomia franceza, italiana sau mediteraneana, nu uita ca, prin aplicatiile de food delivery, poti comanda mancare la domiciliu in Galati, Bucuresti, Constanta, Timisoara si in multe alte orase din Romania.


Pui cu legume la tavă – REŢETA ZILEI

REŢETA ZILEI: Pui cu legume la tavă – Mmm, sună delicios, nu-i aşa?! Ei, bine, astăzi vă prezint un pui înecat în vin, suc de roşii şi acoperit cu o pătură de legume de tot soiul.

Pentru a pregati reteta de pui cu legume la tava avem nevoie de:

bucaţi de pui – alegeţi dumneavoastră ce parte doriţi, mai puţin pieptul pentru că se face mai repede decât legumele

ardei gras verde/galben şi roşu (dacă nu găsiţi, puteţi pune şi ardei capia)

usturoi sau praf de usturoi

vin roşu (de preferat sec sau demi-sec)

Mod de preparare: Se incinge cuptorul la o temperatura de cca 220 de grade. Puiul tranşat/porţionat pentru a fi pus în tavă se condimentează cu sare, piper, puţină boia de ardei iute, cimbru, praf de usturoi, după care, bucăţile de carne se pun una peste alta într-un bol. Turnaţi peste carne vin aproape cât să o acopere şi amestecaţi pentru ca vinul să se întrepătrundă în ele. Acoperiţi apoi cu o folie de aluminiu şi lăsaţi deoparte până terminaţi de tăiat legumele.

După ce am spălat legumele, le tăiem: în cuburi cartofii, morcovii faşii cam de 3 cm, ardeiul gras tăiat în dreptunghiuri nici prea mari, dar nici prea mici. Ceapa, un sfert dintr-o ceapă mare, o tăiem julien, dar foarte subţire, şi o amestecăm, ca şi cum am sfărâma-o, separat cu sare, ulei de masline şi putin oţet. Legume tăiaţi cât să vă încapă în tavă.

Pe o tavă întindem o folie de aluminiu pe care o stropim cu ulei de masline din belşug. Scoatem carnea şi o distribuim în tavă cât să lăsăm loc şi legumelor. După ce am pus şi legumele, punem ceapa pe bucăţile de carne, cu tot cu zeama lăsată. Peste acestea, turnăm suc de roşii din belşug, iar apoi câteva felii de lămâie sau portocale. Eu am folosit lămâie pentru că nu aveam atunci portocale, dar vă asigur că nu a fost nimic acru. Înainte de a introduce tava în cuptor, înecaţi bine tot ce e acolo cu vin roşu. Va da o savoare extraordinară.

Se lasă cca 1 ora şi se mai adaugă apă, atunci când compoziţia a scăzut, până se fac carnea de pui şi cartofii, care fierb mai greu.Verificaţi din când în când cu o furculiţă.

Când aproape s-au fiert puiul şi cartofii, adaugaţi, peste, pălăriuţele ciupercuţelor, spălate şi curăţate, umplute cu caşcaval ras.

După ce s-au făcut toate cele, o să vă doboare un miros nemaipomenit, iar gustul, mmm… încercaţi, e uşor, ieftin şi foarte gustos. App, să închideţi cuptorul după. :)


De ce copilul vrea în brațe? – psihologul explică

Unii copii par să aibă un scop în viață încă de la prima aniversare – să nu atingă vreodată pământul cu picioarele. 'Poate se face aviator!' – glumește mama mândră de odorul ei de 15 kilograme, care nu se mai dă jos din brațe…Ai spune că e vorba doar despre răsfăț atunci când un copil vrea în brațe. Nu e chiar așa – ne explică psihologul Cristiana Haica.

De cand s-a nascut si a putut sa stea in fundulet, gestul lui preferat este sa intinda bratele si sa se impinga, prin fundulet, in sus pentru a fi luat in brate. El poate merge foarte bine si pe picioa­rele lui, chiar alearga, dar tot ce isi doreste de la mami e sa fie carat in brate.

Daca ma gandesc bine, in locul lui as face acelasi lucru, pentru ca in brate sunt foarte multe avantaje: vede mult mai bine lumea, nu doar picioare, roti de masini, catei, gunoaie, iarba si flori totul parca are sens de acolo, de sus: picioa­rele alea au si oameni pe ele, cu cap, ochi si gura, cateii parca nu mai sunt asa de mari, pietrele nu mai par asa de ame­nintatoare, gazele nu mai vin spre el, nu mai miroase sufocant cand trece pe langa o masina, ba chiar vede ca are si geamuri, si oameni in ea…
Multe vede cand este acolo, sus, si nici nu simte cand trece ora de plimbare.

Stand lipit de mami, simte caldura si iubirea ei daca devine nesigur, stransoarea bratelor ei il face sa se simta iubit si acceptat.

Daca sta in brate, se simte mai in siguranta, nu are ce sa i se intample, pentru ca mami il apara.
In plus, mama e chiar langa el, si poate sa ii raspunda la intrebari, nu mai trebuie sa strige tare de jos, ca sa il auda.

Multe mamici se tem ca tinutul copilului in brate duce la rasfat exagerat. Daca nu este excesiv, nu au de ce sa se teama.

Cu toate acestea, mami nu pare prea incantata cand vrea in brate. De ce oare? Pentru ca o doare spatele, deja puiul are ceva kilograme, pentru ca mai are si alte lucruri de carat …

Imi amintesc de baiatul meu, caruia i-am cumparat unul dintre cele mai frumoase si, din nefericire, mai grele carucioare de pe piata la acea vreme, carucior in care nu a stat decat pana la noua luni, cand a inceput sa mearga in picioare si, de atunci, numai in brate sau pe langa carut a functionat – eu ur­mand, desigur, cu o mana sa imping si carutul.

Dar, mai ales, mami se teme sa nu rasfete puiul, carandu-l asa de mult in brate. Sau numai in brate. Indiferent de motivul pentru care mami nu mai vrea sa isi poarte copilul in brate, ea trebuie sa aiba grija sa negocieze cu cel mic.

Sa ii ofere ca alternative mana („nu pot chiar acum sa te iau in brate, dar te tin de manuta') sau tinutul in brate pana la colt, apoi merge singur, de exemplu.

Daca se cere in brate pentru ca nu vede bine ce e in jurul lui sau pentru ca e aglomerat, e murdar pe jos, a obosit (si ei obosesc destul de repede), nu insista: ridica copilul sau asezati-va undeva unde va puteti odih­ni sau iesiti din zona aglomerata sau murdara.

Credeti-ma pe cuvant, copilul nu are ca scop epuizarea sau enervarea adultului cu acest cerut in brate – el nu vrea decat sa fie dragalit de adult, sa fie iubit si sa va simta aproape.

Sunt insa si copii (cum am fost eu) care nu vor sa fie tinuti decat de o singura persoana – in cazul meu, mama. Nu stiu cum reusea sa se imbrace, sa se duca la toaleta. Desigur, nu imi amintesc de ce faceam tot circul acela daca ma punea pe picioarele mele!

Stiu doar (din povestite) cum ma pacalea':
folosea un marsupiu improvizat dintr-o basma mai mare, ca sa isi poata face treburile prin casa
ma aseza pe halatul ei de molton in usa camerei de baie cand avea treaba acolo. Ma mai lasa sa si plang atunci cand nu pricepeam ca e mai sigur in tarc, decat deasupra aragazului.


Ingrediente piept de pui la grătar

  • 1 kilogram de piept de pui (6 felii a câte aproximativ 175 de grame)
  • 1 cățel de usturoi
  • coaja galbenă, fin răzuită, de la ½ de lămâie
  • zeama de 1 lămâie
  • 1 lingură de ulei de măsline
  • 1 linguriță de miere
  • 3 rămurele de cimbru
  • 2 linguri de TABASCO ® sos ardei verde (pentru cei care apreciază o notă picantă în preparatele pe care le consumă)
  • sare și piper după gust

Salsa de castravete și avocado

  • 350 de grame de castravete proaspăt, tăiat în cubulețe (1 castravete Fabio mărișor)
  • 3 avocado bine coapte
  • 3 cepe verzi, tocate rondele
  • zeama de la 1 limetă
  • 1 legătură de mentă proaspătă, tocată (cam 3 linguri de mentă)
  • sare și piper după gust

Mod de preparare piept de pui la grătar – marinarea

1. Pe cât posibil, încercați să feliați pieptul de pui în felii de o grosime egală, cam de 2-3 cm în partea cea mai groasă.

2. Evident, vom începe cu pregătirea marinadei care va face ca pieptul de pui pregătit la grătar să fie incredibil de delicios și fraged. O marinadă eficientă pentru frăgezirea și aromarea cărnii are câteva principii: să conțină o substanță acidă, care în cazul meu este zeama de lămâie. Aceasta poate fi înlocuită, după preferință, cu suc de portocale sau chiar un pic de vin alb sec. Aciditatea marinadei ajută mult la frăgezirea cărnii, practic, procesul de gătire începe acum. Nu vă temeți, carnea nu va fi acră.

Apoi, marinada trebuie să conțină aromele preferate, bine echilibrate între ele. Eu am optat pentru coajă de lămâie, usturoi și cimbru, la fel de bine se pot folosi rozmarin, muștar, fel de fel de condimente după plac. Pentru o delicioasă notă picantă, eu am adăugat TABASCO ® sos ardei verde, care are ca ingredient ardeiul jalapeno verde și este moderat de iute.

3. Se zdrobește usturoiul și se pune într-un castron. Se adaugă coaja de lămâie și frunzulițele de cimbru, zeama de lămâie și mierea de albine și în final, uleiul de măsline. Se bat toate bine cu telul în formă de pară. Feliile de piept de pui, bine tamponate cu șervete de hârtie absorbantă, se pun în marinadă. Se învârt feliile de piept de pui, așa încât să se îmbrace cu marinadă peste tot. Se acoperă castronul și se dă la frigider pentru minimum 30 de minute. La fel de bine (sau chiar mai bine) se marinează pieptul de pui peste noapte.

Cum și cât timp gătim un piept de pui la grătar

4. Cea mai frecventă greșeală pe care o putem face atunci când pregătim piept de pui la grătar este aceea de a ucide carnea, uscând-o de ultima picătură de suc și transformând-o într-o bucată de iască greu de mestecat. Așadar, de asta ne vom feri!

După marinare, feliile de piept de pui se scot din marinadă și se tamponează atent cu șervete de hârtie absorbantă. Orice urmă de marinadă de la suprafața cărnii se poate arde, afectând negativ gustul final. Marinada se aruncă, și-a îndeplinit menirea. Se lasă feliile de piept de pui cam 10 minute, acoperite cu o folie, pe o tavă, la temperatura bucătăriei, ca să se aclimatizeze.

Între timp, se încinge grătarul sau o tigaie cu grill pe foc mediu-iute. E important să fie bine încinsă suprafața pe care se va găti/grill-ul. Se asezonează cu sare și piper proaspăt măcinat feliile de piept de pui marinate și se pun pe grill-ul încins. Ar trebui să sfârâie puternic în momentul în care carnea atinge suprafața încinsă.

5. Feliile de piept de pui – tăiate la grosimea precizată la punctul 1 și aclimatizate – se gătesc timp de 2-3 minute pe fiecare parte. Nu e nevoie de niciun minut mai mult. Nu vom muta carnea de ici-colo pe grătar și nici nu o vom întoarce mai mult de o singură dată de pe o parte pe cealaltă. Doar așa vom obține urme de grill frumoase. În timpul gătirii, carnea va forma o crustă frumoasă și se va pătrunde perfect. Atenție, procesul gătirii cărnii nu se încheie în momentul în care e luată de pe grătar! Carnea se va așeza pe un platou, se va acoperi lejer cu folie și se va lăsa să se odihnească timp de 10 minute, timp în care va continua să se pătrundă.

Salsa de avocado cu castravete – un acompaniament extrem de plăcut lângă un piept de pui la grătar

6. Cât timp pieptul de pui la grătar se odihnește, castraveții tăiați cubulețe se sărează și se pun într-o sită. Se așează sita deasupra unui castron și se lasă să se scurgă de apa pe care sarea o va extrage din castraveți.

7. Între timp, se taie avocado longitudinal și se îndepărtează sâmburele. Procedeul este descris în detaliu la rețeta de guacamole. Odată îndepărtat sâmburele, se scobește pulpa de avocado din coajă. Se pune toată pulpa cremoasă într-un castron și imediat se adaugă zeama de limetă, amestecându-se, pentru a preveni oxidarea. Se adaugă ceapa verde rondele, menta tocată și, în final, castraveții scurși se apă. Se asezonează cu sare și piper după gust și se amestecă. Pentru o delicioasă notă comună între preparatul principal și această garnitură plină de prospețime, eu am adăugat în salsa și câteva picături de TABASCO ® sos ardei verde.

Pieptul de pui la grătar, după ce s-a odihnit, este extrem de fraged și suculent și arată perfect. Se potrivește cu fel de fel de garnituri, eu am optat pentru cartofi dulci la cuptor, picanți și gustoși și, bineînțeles, salsa plină de prospețime de avocado și castraveți. Ar merge perfect alături de cartofii noi cu unt și mărar. Dacă mă gândesc un pic, ar fi perfect și cu niște delicioși și rumeni cartofi noi cu usturoi și rozmarin, făcuți la cuptor. Acest piept de pui la grătar se potrivește perfect cu un sos tzatziki. La fel de bine merge cu un mujdei de usturoi simplu, cu roșii sau cu muștar. Rămâne doar să alegeți ceea ce se potrivește perfect gustului vostru.


Mușchiuleț marinat

Mulți prieteni m-au întrebat cum să marineze diverse feluri de carne înainte de a le pune pe grill sau la cuptor/tigie. Și dacă-i bine să o facă ori mai bine să nu-și bată capul. Le-am răspuns tuturor în funcție de situația în care se aflau și în funcție de nevoile specifice. De data asta voi răspunde în public, cu un caz particular care poate fi extins, adaptat, modificat în funcție de fantezia și gusturile voastre. Am făcut în dimineața asta un mușchiuleț de porc la cuptor, pe care-l lăsasem de ieri până azi la marinat într-un amestec de…dar hai mai bine să vă arăt:

Condimentele pe care le-am folosit: piper negru, piper verde, chimen. Puteți folosi orice, de la cuișoare, scorțișoară sau salvie până la anason ori coriandru, important e să vă placă aromele și să știți că unele mirodenii se potrivesc mai bine cu anumite feluri de carne (de exemplu, coriandrul și puiul se înțeleg bine, anasonul și porcul se iubesc de-a dreptul iar mielul e topit după ienibahar și rozmarin).

Pentru marinare mai avem nevoie de o soluție acidă, de exemplu, sucul de citrice (eu am folosit portocală și lămâie, pentru o aromă mai proaspătă puteți încerca limeta sau dacă vă place gustul ușor amărui puteți pune zeamă de grapefruit, ori, în alte cazuri, puteți folosi un vin alb, de calitate). Pentru că-mi place să folosesc la marinare ceapă și usturoi, le-am folosit și aici. De asemenea, fiind vorba despre porc, am pus foi de dafin. Ardeiul iute e aici pentru că-mi place mâncarea picantă.

Ce am făcut? Mai întâi am tăiat citricele, după ce le-am rulat pe masă înainte, să li se spargă alveolele și să obțin cât mai mult suc.

Le-am stors într-o caserolă și am lăsat și cojile împreună cu zeama.

Am tocat pătrunjeliul (mare, nu mărunt) și l-am pus în zeama de citrice.

Am zdrobit usturoiul, am zdrobit condimentele și am tocat ceapa. Le-am pus în același vas.

Am turnat trei linguri de ulei de măsline extravirgin peste toate, le-am amestecat bine, am pus o linguriță de sare și am pus mușchiulețul. Am amestecat bine-bine, am pus capacul peste caserolă și am lăsat-o la rece, în frigider, timp de 16 ore.

În timpul acesta, aromele, ajutate de acid, au pătruns în carne.

Nu mi-a mai rămas decât să pun mușchiulețul pe o foaie de copt, în tavă. L-am vârât în cuptorul încins (200 de grade Celsius) pentru 20 de minute. Puteți să-l faceți ori așa ori pe grill (chiar și în tigaia grill). Atenție, curățați carnea înainte de a o găti altfel mirodeniile, frunzele, legumele folosite se vor arde și vor strica gustul cărnii.

Am mâncat mușchiulețul ca străbunii, doar cu pită țărănească, de pe un blid de lemn.

Nu mi-e musai să mă laud dar trebuie să vă spun că mușchiulețul a fost perfect, aromat, suculent, teribil de gustos.


Pulpa de miel la rotisor

Cred ca prea putin ne mai gandim in ziua de azi sa mai descoperim gusturi si abordari noi, sau sa redescoperim aromele si mancarurile vechi, simple, cu bun gust si cu gust bun pe care le faceau oamenii mai de mult. Ne e greu sa gasim o linie de mijloc, a decentei, si ori cadem in penibil, amestecand ghimbir in orice mancare doar pentru ca e un ingredient “a la mode”, ori ajungem in banal si nu mai iesim din pieptul de pui la gratar (meca lipsei de inspiratie) cu cartofi prajiti prost, in ulei prea rece sau prea vechi sau prea de palmier.

Refuzam parca cu indarjire sa iesim din supermarket, din zona de confort a ingredientelor mediocre, si ducem prin asta macelariile si bacaniile in pragul falimentului. Luam miere de la mol, carnati de la Auchan si mici de la Kaufland (din aia domnesti, d-aia buni, cu putin mai mult usturoi). Noua ne facem aparent bine – cu doua bonuri de masa iei si pranzul iei si berea. Dar facem toate astea fara sa ne gandim la macelarii, aia putini care mai sunt, care incearca sa aduca o urma de calitate in produele pe care le vand (da, stiu, o gramada au renuntat de mult si au pui de gostat la macelarie si purcel de oriunde).

Si ce ne facem cand vrem altceva, orice altceva in afara de puiul culturist si porcul drogat? Optiuni sunt putine, dar ma bucur totusi ca inca mai sunt. Si inca mai sunt cativa oameni care cauta produse altfel.

Cum faci, de exemplu, daca vrei sa mananci intr-o zi, sa zicem, o gasca indopata la cuptor? Ai de unde sa iei? N-ai! Sau un iepure dolofan pe care il visezi inecat in vin si prajit pe pat de legume, ai de unde sa iei?

Zilele trecute am visat ca eram undeva la munte si faceam la rotisor ceva, o bucata de carne. Nu o vedeam in vis, nu o miroseam, dar stiam ca este un miel gras de toamna. Si cand m-am trezit cam asta am vrut sa mananc. Am exclus direct drumul, inutil de altfel, la supermarket. Stiam o macelarie care nu-i romaneasca la Piata Crangasi (pentru ca da, chiar daca mai sunt macelarii, majoritatea celor cu carne buna sunt ale arabilor).

Si de acolo am luat o pulpa de miel. Proaspata, curata, pe care mi-a aratat-o pe toate partile fara sa cer eu asta (ca sa vad ca nu e jumate carne jumate seu). Am luat-o acasa si m-am bucurat.

In drumul spre casa, pe straduta mea (un fel de parcare infinita unde pe trotuar nu poti sa mergi decat in sir indian stergand toate masinile cu geaca), am dat peste un magazin de produse lactate. Nu-i Mega Image, nici alt hiper/super/mini market. Este un magazin dedicat produselor din lapte, al unui producator din Braila. Joli Ju ii cheama, si le fac reclama gratuita si felicit pentru gestul de a isi deschide propriile magazine de distributie. Au acolo o branza maturata (un fel de parmezan dar fara origine controlata) absolut decenta, lapte cu gust, iaurt gras si altele. Dar gata cu reclama – am luat de la ei de toate, inclusiv iaurt pe care m-am gandit sa il imprietenesc cu pulpa mea de miel.

Inainte sa il imprietenesc cu mielul, i-am facut cunostinta cu niste tahini (pasta de susan), luata tot de la prietenul arab, si niste menta proaspata, tocata marunt.

Cu sare si piper se intelege ca am dat pe carne, dupa care l-am imbalsamat in iaurt.

Dupa vreo doua ore la frigider, timp in care iaurtul, enzimele din el de fapt, si-au facut treaba, am rulat pulpa si am legat-o cum m-am priceput. Daca avea os, nu mai faceam treaba asta, destul de consumatoare de timp.

Invelit in hartie de copt, apoi invelit in folie de staniol (zice ca nu-i bine sa stea staniolul direct pe carne, ca-i da gust) a stat 3 ore la cuptor la foc micut (160 de grade).

Dupa timpul asta, l-am despachetat si l-am dus la mine in vis. Neavand norocul de a avea o curte in jur unde sa beau vin fiert si sa invart la ciolan, l-am pus rotisorul cuptorului pentru rumeneala finala. Si am stat si ne-am uitat la el cum se invarte.

Si cam asta a fost. L-am scos de pe rotisor, l-am lasat cateva minute sa se linisteasca si, pur si simplu, fara prea multe farafastacuri, l-am mancat.

Si ma opresc aici, indemnandu-va sa cautati si sa sustineti macelariile de cartier, produsele locale, oamenii care incearca sa va puna in farfurie altceva. Hai sa iesim din dictatura cefii.

Sa fie bine!


Blog de farmacista

Bun. Mă uit în scrisoarea medicală: Arteriopatie obliterantă, neuropatie diabetică. Și-ncep să întreb. Și aflu că are 3 medicamente pentru diabet, din care la unul a fost crescut doza, dar nu l-a luat, că se deranjează la stomac. Dar nu i-a zis doctoriței, chit că glicemia e � – 250, dar și 300, și am avut și 400”. Mai aflu și că pacientul are deja o operație la un picior pentru arteriopatie, că s-a înțepat într-un mărăcine, dar abia după câteva zile l-a găsit „că simțeam că mă tot înțepa ceva acolo, dar l-am scos cu ceva coptură”. O jumătate de oră m-am străduit să-l fac să înțeleagă că trebuie să-și ia tratamentul. O jumătate de oră i-am tot prezentat argumente, inclusiv o posibilă amputație (de care știa că-l paște!). Într-un final și-a luat rețeta, cu remarca „pensia e 700, dar suntem mai mulți pe ea”, și continuarea: „am pierdut eu mai multe…”. Deci pot să pierd și un picior.

Alt minunat, după 6 luni de tratament cu Januvia, pe care n-a luat-o că-i făcea rău, se arată revoltat că doctorița l-a pus pe insulină, că el nu vrea să facă insulină, dar nu vedea nici o legătură între prescrierea insulinei și faptul că nici nu-și luase Januvia, nici nu-i spusese doctoriței că n-a luat-o.

Să ne înțelegem: pacient real, cu boală reală, cu consultații reale, rețete reale și tratament eliberat din farmacie. Totul decontat de stat, nimic fals, nimic fictiv. O groază de bani cheltuiți, efect ZERO. ZERO!!

Nu pot să nu mă gândesc în ce groaznică eroare suntem. Toată luna mai s-a rumegat mărunt subiectul cardurilor de sănătate. Ne agităm de mama focului să implementăm sisteme electronice care să reducă furturile din sistem, dar nu facem nimic să reducem cheltuielile reale, dar care nu produc nici un efect. Ne străduim să învățăm bătrâni să țină minte un PIN de 4 cifre, dar nu facem nimic să le explicăm cum și de ce trebuie să-și ia tratamentul și ce trebuie să spună la medic. Introducem în practica ultimele răcnete în materie de terapii, dar nu facem nici un efort să explicăm oamenilor cât de important este consultul medical periodic și prezentarea la medic încă de la primele simptome. Înainte de calculatoare, carduri și sisteme, oare nu cumva avem nevoie de educație sanitară?

Cine s-o facă, însă? Medici de familie care înghesuie toți pacienții de pe sală în cabinet, ca să poată pleca mai repede? Medici care n-au nici o strângere să pună pe rețeta aceluiași pacient și Enalapril și Eneas? Sau și Simvacard, și Atoris? Asistenți de farmacie care lucrează singuri și care n-au nici un stres să onoreze astfel de rețete așa cum au fost scrise, că doar e nevoie de vânzare? Farmaciști care stau în sala de așteptare a dispensarului ca să racoleze pacienți?


Video: 10 MOMENTE Când Oamenii S au Trezit Din MOARTE În Timpul Propriilor ÎNMORMÂNTĂRI (Iunie 2022).


Comentarii:

  1. Rinan

    O frază foarte utilă

  2. Winsor

    În opinia mea, recunoașteți greșeala. Pot dovedi asta. Scrie -mi în PM, vom discuta.

  3. Yor

    Îmi pare rău, dar după părerea mea, greșești. Scrie -mi în pm, vorbește.

  4. Goltigar

    Cu siguranță ai dreptate. În el este ceva și este un gând excelent. Este gata să vă sprijine.



Scrie un mesaj